Deșteaptă-te, Române – cine a scris imnul României și cum a fost aleasă această operă

Imnul național al României, „Deșteaptă-te, române!”, este o mărturie sonoră a patriotismului și spiritului de unitate al poporului român. Compus de către Andrei Mureșanu în anul 1848, în timpul Revoluției de la 1848, acest imn a devenit un simbol al luptei pentru independență și libertate.

Cu versurile sale puternice și muzica măreață compusă de Anton Pann, „Deșteaptă-te, române!” inspiră mândrie națională și unitate în rândurile românilor. Acest imn a însoțit poporul român prin perioade tumultoase din istorie și a fost adoptat oficial ca imn național în anul 1990, marcând astfel o revenire la valorile autentice ale istoriei și culturii românești.

Imnul României – istoric

Istoria imnului național al României, „Deșteaptă-te, române!”, este una încărcată de semnificație și importanță în cadrul evoluției țării. Imnul a fost compus de către poetul Andrei Mureșanu în anul 1848, în timpul Revoluției de la 1848, ca un strigăt de unitate și speranță pentru români în căutarea independenței și libertății.

Versurile lui Mureșanu, scrise în secret, într-o noapte de toamnă, la Câmpulung-Muscel, au devenit repede un manifest al luptei pentru drepturile naționale și a fost cântat în timpul mișcărilor revoluționare din acea perioadă. Muzica imnului a fost compusă de Anton Pann, un renumit muzician și compozitor român.

Cu trecerea anilor, „Deșteaptă-te, române!” a continuat să inspire și să fie cântat în diferite momente cheie ale istoriei românești. După Unirea Principatelor Române în 1859, imnul a devenit un simbol al unității românilor. Cu toate acestea, acesta nu a fost oficial recunoscut ca imn național până în anul 1990, când România a cunoscut schimbări semnificative în ceea ce privește regimul politic și orientarea sa.

Astăzi, „Deșteaptă-te, române!” rămâne un simbol al patriotismului și mândriei naționale pentru români. Este cântat cu încredere în momentele de sărbătoare națională și este o amintire a istoriei bogate și a luptei pentru independență și libertate a poporului român.

Primul Imn Național

Primul imn național al României este „Desteaptă-te, române!”, care a fost compus în anul 1848 de către Andrei Mureșanu și muzica a fost creată de Anton Pann. Acest imn a fost adoptat și folosit în timpul Revoluției de la 1848 ca un strigăt de unitate și speranță pentru români în căutarea independenței și libertății. A devenit un simbol al luptei pentru drepturile naționale și a fost cântat în timpul mișcărilor revoluționare din acea perioadă.

Acest imn a precedat formal adoptarea sa ca imn național oficial, care a avut loc în anul 1990, după schimbările politice și revoluția din decembrie 1989. „Desteaptă-te, române!” rămâne un simbol puternic al patriotismului și unității naționale, cu versurile sale inspiratoare care transmit mândrie și devotament față de România.

Al doilea Imn Național

Sursa foto

Începând cu anul 1990, România are un al doilea imn național oficial, care este cunoscut sub numele de „Imnul Național al României” sau „Trei culori.” Acest imn a fost adoptat oficial în același an, marcând schimbările politice și revoluția din decembrie 1989.

Versurile imnului au fost scrise de către Andrei Dimitriu, iar muzica a fost compusă de către Ciprian Porumbescu în anul 1880. Cu toate acestea, imnul nu a fost folosit oficial până în 1990. Versurile imnului subliniază mândria națională, frumusețea țării și unitatea românilor.

Imnul național al României este un simbol important al identității naționale și este cântat cu mândrie în diferite ocazii oficiale și ceremoniale în țară și în străinătate.

Al treilea Imn Național – 1953-1975

Imnul folosit în perioada comunistă a înlocuit imnul anterior cu noul titlu „Te slăvim, Românie,” având versurile scrise de poeții Eugen Frunză și Dan Desliu. Această schimbare s-a produs într-un moment în care partidul comunist a hotărât să sublinieze prezența armatei ruse în țară și să îndrepte atenția asupra înlăturării elitelor românești, care au fost închise în închisori.

Al patrulea Imn Național 1975-1977

 În anul 1975, România a adoptat un alt imn național, dar această perioadă a fost scurtă, durând doar până în 1977. Detalii despre acest imn și perioada în care a fost utilizat sunt limitate.

Al cincilea Imn Național – 1977-1990

În 1977, Nicolae Ceaușescu a renunțat la imnul anterior și a impus „Trei Culori” de Ciprian Porumbescu ca imn național al Republicii Socialiste România. Ceaușescu a modificat textul original și a adăugat versuri noi.

Actualul Imn Național al României – 1990

 Imnul național actual al României este „Deșteaptă-te, române,” care a fost adoptat oficial în 1990. Versurile acestui imn sunt preluate din poemul „Un răsunet” scris de Andrei Mureșan, iar muzica a fost adaptată dintr-o melodie populară de Anton Pann și Gheorghe Ucenescu. Acest imn a fost interzis de regimurile totalitare pentru o perioadă de aproape jumătate de secol, dar a fost repus în funcțiune imediat după Revoluția din decembrie 1989 și a devenit Imnul Național al României. Ziua imnului național este sărbătorită în fiecare an pe 29 iulie. Conform legendei, se spune că imnul a fost cântat pentru prima dată pe 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, iar de atunci, această dată este sărbătorită ca Ziua Imnului Național.

Cine a scris Imnul României Deșteaptă-te, române?

Sursa foto

Imnul național al României, „Deșteaptă-te, române!”, a fost scris de către poetul Andrei Mureșanu. Acest imn a fost compus în anul 1848, în timpul Revoluției de la 1848, ca un strigăt de unitate și speranță pentru români în căutarea independenței și libertății. Muzica imnului a fost compusă de către Anton Pann. Cu versurile sale puternice și muzica măreață, „Deșteaptă-te, române!” a devenit un simbol al luptei pentru drepturile naționale și a fost cântat în timpul mișcărilor revoluționare din acea perioadă.

Imnul național – versuri

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte! ” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!

Istoria imnului național al României reflectă parcursul complex al țării și evoluția sa în timp. De la primele versuri ale lui Andrei Mureșanu și muzica lui Anton Pann, care au simbolizat lupta pentru independență și libertate în timpul Revoluției de la 1848, până la schimbările impuse de regimurile comuniste și întoarcerea la imnul actual, „Deșteaptă-te, române,” imnurile naționale au fost mereu mărturii ale schimbărilor și transformărilor din istoria României.

Aceste imnuri au unit poporul și au transmis valorile, mândria și identitatea națională. Astăzi, „Deșteaptă-te, române” rămâne un simbol puternic al unității naționale și al istoriei bogate a României.